Preferințele alimentare ale copiilor: normalitate versus îngrijorare
Selectivitatea alimentară, adesea numită „mofturi”, este frecventă la preșcolari și reprezintă, în majoritatea cazurilor, o etapă normală de dezvoltare. Aceasta apare când copilul testează gusturi noi și își afirmă autonomia, trecând printr-o fază de neofobie alimentară, care atinge un vârf între 2 și 5 ani și se atenuează treptat.
Ce se consideră normal?
Un comportament alimentar normal este caracterizat prin:
- Creștere și dezvoltare adecvată, fără carențe nutriționale documentate.
- Consum variat din fiecare grupă alimentară, de exemplu, acceptarea a 1–2 fructe sau legume, o sursă de proteine și cereale.
- Selectivitate față de alimente noi sau texturi noi, care se ameliorează prin expuneri repetate și modelaj pozitiv.
Când ar trebui să ne facem griji?
Există două entități clinice care necesită atenție:
- Pediatric Feeding Disorder (PFD): caracterizat prin aport oral afectat, neadecvat vârstei, asociat cu disfuncții medicale, nutriționale sau psihosociale. Aceasta necesită evaluare și intervenție multidisciplinară.
- ARFID (Avoidant/Restrictive Food Intake Disorder): caracterizat prin restricție sau evitare marcată, fără preocupări legate de greutate, care duce la scădere sau stagnare ponderală, deficite nutriționale sau afectare psihosocială.
Semnale de alarmă
Următoarele semne pot indica necesitatea unei evaluări de specialitate:
- Stagnare sau scădere în greutate, oboseală, paloare, păr fragil.
- Evitare extremă a alimentelor, frică de înecare sau vărsături, tuse frecventă la mese.
- Impact major asupra vieții cotidiene, cum ar fi mese conflictuale sau anxietate ridicată.
- Listă foarte scurtă de alimente (≤10 preparate acceptate constant), justificând trimiterea rapidă către specialist.
Strategii pentru introducerea alimentelor noi
Pentru a introduce treptat alimente noi, literatura de specialitate sugerează următoarele metode:
- Expuneri repetate, fără presiune: Acceptarea alimentelor crește cu mai multe gustări mici repetate.
- Joc senzorial: Activități tactile cu legume și fructe pot crește disponibilitatea de a gusta.
- Modelajul adultului: Copiii sunt mai receptivi la alimentele consumate de adulți și la un program previzibil de mese.
- Recompense non-alimentare: Utilizarea autocolantelor sau laudei temporare poate încuraja încercarea de alimente noi.
Implicarea copilului în gătit
Implicarea copiilor în pregătirea mesei este asociată cu preferințe mai bune pentru legume și o mai mare disponibilitate de a încerca alimente noi. Activitățile pot varia în funcție de vârstă:
- 2–3 ani: Spălatul fructelor și legumelor.
- 4–5 ani: Ruptul salatei și amestecarea ingredientelor.
- 6+ ani: Măsurarea ingredientelor și citirea rețetelor simple.
Concluzie
Este esențial ca părinții să rămână calmi și consecvenți în oferirea unei diete variate. Dacă expunerile repetate nu funcționează sau dacă apar semne de alarmă, este recomandat să se solicite evaluări pentru PFD sau ARFID, colaborând cu o echipă multidisciplinară de specialiști.
