Piftia – un preparat tradițional românesc
Piftia, cunoscută și sub denumirile de răcitură sau cotoroage, este un preparat nelipsit de pe mesele festive de Crăciun și Revelion în România. Acesta are rădăcini în gastronomia multor popoare și poate fi realizat din carne, pește, legume sau ouă. Cea mai populară variantă rămâne piftia de porc.
Obiceiuri regionale
Piftia este savurată în toate regiunile țării, fiecare zonă având propriile obiceiuri de servire. În Ardeal și Banat, se presară cu boia dulce sau iute și se servește cu hrean în oțet sau sos de hrean cu smântână. În Moldova, este consumată cu mămăligă fierbinte și ardei iute murat, iar în sudul României este preferată cu muștar.
Ingredientele pentru o piftie deosebită
Pentru obținerea unei piftiei reușite, este esențial să folosești părți bogate în colagen din carne de porc, cum ar fi picioarele, ciolanul, urechile, căpățâna și șoriciul. Acestea trebuie preparate cu grijă, curățate și spălate înainte de fierbere. Se adaugă și carne macră, precum pulpă sau spată de porc, dar și limbă de porc pentru un plus de gust și textură.
Procesul de preparare
Piftia se prepară prin fierbere lentă, timp de aproximativ 4–5 ore, în apă rece sărată, până când carnea se desprinde ușor de pe oase. Este important ca la final să rămână aproximativ jumătate din volumul inițial de lichid.
Finalizarea piftiei
După fierbere, carnea se separă de zeamă și se lasă la răcit. Grăsimea se îndepărtează, iar bucățile de carne și șoriciul se așază în castroane sau pe platouri. Zeama răcită se curăță de grăsime, apoi se pune din nou pe foc, adăugând usturoi și piper. Lichidul se strecoară cu atenție pentru a obține o piftie limpede, apoi se lasă să se închege la frigider.
Concluzie
Piftia, preparat emblematic al sărbătorilor românești, rămâne un simbol al tradiției culinare, apreciat pentru gustul și textura sa, având un loc important pe mesele festive.
