Deliciul tradițional: Cozonacul lui Mihail Kogălniceanu din 1841
Cozonacul este un desert tradițional românesc, având rădăcini adânci în bucătăria boierească. O rețetă deosebită, datând din 1841, este menționată în cartea „200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești”, scrisă de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi. Această lucrare este un document de epocă ce ilustrează modul de gătire din secolul al XIX-lea, folosind ingrediente simple și naturale.
Ingredientele rețetei
Cozonacul lui Kogălniceanu se prepară din doar șapte ingrediente principale:
- 1 kg de făină, de cea mai bună calitate, bine uscată și cernută de două ori
- 10–12 gălbenușuri
- aproximativ 500 ml de lapte călduț
- 300 g de zahăr
- 200 g de unt, topit și ușor călduț
- 50 g de drojdie proaspătă
- Arome naturale: coajă de lămâie, puțină sare, vanilie sau apă de flori de portocal
Opțional, se pot adăuga stafide ținute în rom.
Etapele preparării
Plămădeala
Prepararea începe cu plămădeala, unde drojdia se desface în puțin lapte călduț, împreună cu o lingură de zahăr și puțină făină. Se lasă la loc cald până când apar bășicuțele, semn că drojdia este activă.
Pregătirea aluatului
Gălbenușurile se freacă cu sarea și zahărul, până devin cremoase. Se adaugă laptele călduț și aromele, apoi se toarnă peste făina cernută. La final, se adaugă maiaua crescută.
Frământatul
Aluatul se frământă energic, adăugând treptat untul topit. Se consideră că un cozonac este gata de copt atunci când „transpiră grinda”, adică efortul de frământare este intens.
Dospirea și modelarea
Aluatul se acoperă și se lasă să dospească 2–3 ore, până își dublează volumul. Apoi se împarte, se adaugă stafidele (dacă sunt folosite), se împletește și se așază în forme unse cu unt. Se face o a doua dospire de aproximativ o oră.
Coacerea
Înainte de coacere, cozonacul se unge cu gălbenuș de ou amestecat cu puțin lapte și se coace la foc potrivit, timp de 45–55 de minute. Temperatura ideală este testată cu făină.
Concluzie
Rețeta de cozonac din 1841 subliniază importanța răbdării și a muncii în prepararea acestui desert tradițional, evidențiind valorile gastronomiei românești și legătura cu trecutul culinar.
