De ce apare pofta de mâncare
Poftele alimentare sunt un răspuns natural al creierului la nevoile fiziologice și emoționale. Acestea nu sunt semne de slăbiciune, ci pot apărea din cauze nutriționale, precum mâncatul insuficient sau restricțiile alimentare, dar și din motive psihologice, cum ar fi stresul sau emoțiile neexprimate. Cercetătorii de la Universitatea Bangor au constatat că persoanele cu un nivel ridicat de stres sunt de două ori mai predispuse să aibă pofte alimentare și să consume mai multe alimente de tip „comfort food”.
Creierul și căutarea energiei
Creierul uman este biologic setat să caute alimente bogate în energie, mai ales atunci când organismul este privat de nutrienți. Când ne înfometăm sau excludem anumite alimente, creierul intensifică secreția hormonilor foamei, făcându-ne mai sensibili la stimuli alimentari. Această reacție este amplificată de componenta emoțională, creându-se asocieri între disconfortul emoțional și recompensa alimentară.
Strategia de 15 minute pentru a controla pofta de mâncare
Pentru a recăpăta controlul asupra poftelor, se propune o metodă de 15 minute, structurată în trei etape de câte cinci minute.
Verificarea de 5 minute: Ce se întâmplă de fapt?
Înainte de a reacționa la poftă, oprește-te și analizează următoarele:
- Ai mâncat suficient?
- Ce emoții simți?
- Ce gânduri îți trec prin minte?
- Ce context te influențează?
Scopul este de a diferenția între foamea fizică și nevoia emoțională.
Distragerea activă: 5 minute pentru o alegere conștientă
După ce ai identificat cauza, acționează corespunzător:
- Dacă îți este foame, optează pentru o gustare echilibrată.
- Dacă îți lipsește conectarea, comunică cu o persoană dragă.
- Dacă ești plictisit, ocupă-te cu o activitate plăcută.
- Dacă ești obosit, ieși la aer sau fă mișcare ușoară.
Vizualizarea sinelui viitor: 5 minute pentru claritate și motivație
Imaginează-ți cum te vei simți peste o oră dacă răspunzi nevoii reale în loc să cedezi poftei.
Tehnica „urge surfing” pentru autocontrol
Când dorința devine puternică, se recomandă metoda „urge surfing”, care implică observarea evoluției poftei ca pe un val. Setează un cronometru și tolerează disconfortul fără a acționa. În acest timp, poți respira adânc sau face o activitate diferită. Această practică ajută creierul să detașeze recompensa alimentară de poftă.
Concluzie
Poftele alimentare nu sunt dușmani, ci mesaje ale corpului și minții. Învățând să le înțelegem și să le gestionăm, putem transforma aceste impulsuri într-un instrument de autocunoaștere și autocontrol.
